Ada Tudor
Just feelin' the beat…
Comentarii recente
De la cercetare la zvon si invers
De mai bine de un secol, istoria a inceput sa isi extinda domeniul de cercetare, dar mai ales metodele. Impletirea istoriei cu sociologia, psihologia, etnografia, i-a determinat pe cercetatorii de astazi nu doar sa cunoasca evenimentele si sa le analizeze ca atare, ci sa si patrunda in mentalitatea ce a cauzat evenimentele cu pricina.
Astfel, intalnim cercetari bazate pe indelungi sondaje, cercetari ce au la baza interviuri, chestionare, studii de grup etc. Acestea, preluate in special din domeniul sociologiei, au facut ca orizontul celor interesati de viata cotidiana, de obiceiuri sa se extinda, ajungand in punctul in care istoria a capatat foarte multe ramuri.
Cerceratrea sociologica empirica presupune observarea directa a realitatii, aplicarea unor metode si tehnici specifice de recoltare a informatiilor (ancheta, experimentul, chestionarul etc.), de prelucrare a lor (corelatii, teste de semnificatie statistica etc).
Primul studiu sociologic a fost realizat de Daniel Defoe in 1722 (in timpul primei revolutii industriale), in care prezenta realist lumea interlopa londoneza. Sunt folosite actele statistice din Buletinele mortuare saptamanale, informatiile din conversatiile cotidiene, din ordonantele Lordului Primar al Londrei, din istorioarele si anecdotele referitoare la „ciuma saracilor”, precum si datele de observatie exploatate jurnalistic, dar si sociologic.
„Parintele anchetei sociale stiintifice trebuie considerat Booth” – precizeaza CA Moser. Booth are nu numai meritul de a fi realizat o tipologie a familiilor din punctul de vedere al saraciei si de a fi folosit ceea ce mai tarziu s-a numit „metoda interviului global”, dar si pe acela de a fi atras atentia asupra extinderii si gravitatii pauperitatii. Este de retinut faptul ca Charles Booth a acordat o importanta deosebita modalitatii de culegere a informatiilor, considerand ca fiecare fapt de care are nevoie cercetatorul vietii sociale este cunoscut de cineva, astfel ca sociologul nu ar trebui sa faca altceva decat sa recolteze informatiile si sa le ordoneze. Astfel a aparut „metoda interviului global”.[1]
Ajungand pe meleaguri mioritice, trebuie mentionat ca primul care a folosit metode sociologice de anvergura a fost B. P. Hasdeu. Acesta, printr-o serie de chestionare, a analizat viata rurala, perceptia omului de la sat asupra urbanului, viata sociala surprinsa din perspectiva celui ce traieste intr-un mediu ce aparent nu sufera modificare. Studiul sau se baza pe perceptii, idei, zvonuri lansate in sate, dorind sa dezvaluie dinamica relatiilor sociale intr-o comunitate.
De aici, sociologia s-a dezvoltat din ce in ce mai mult, imbinandu-se cu etnografia si istoria, deoarece oamenii secolului XIX aveau de acoperit goluri uriase in cunoasterea si dezvoltarea intregi societati romanesti.
Un studiu asemanator cu cel al lui Hasdeu, de urmarire a dinamicii relatiilor sociale, intalnim si in cartea Alinei Mungiu Pippidi, Transilvania subiectiva. Cercetarea ei se bazeaza pe un conflict interetnic, A. Mungiu Pippidi apeland la chestionare, sondaje de opinie si focus-grup-uri pentru a obtine informatii de la ambele „tabere”. Transilvania subiectiva este cea vazuta de locuitorii ei, in care isi gasesc loc deopotriva spaimele si mandria, amintirile rele si sperantele.
Zvonurile si propagarea acestora sunt, in marea majoritate a cazurilor, cauza conflictelor unei natiuni. Zvonurile pot strica o reputatie, pot crea agitatie sociala, sau pot duce la rascoale si razboaie. Exact pe baza zvonurilor si a perceptiilor gresite asupra alteritatii s-a nascut si conflictul dintre romani si maghiari. In amplul studiu intreprins de A. Mungiu Pippidi, se constata ca suferintele si dorintele celor doua etnii sunt, in general, aceleasi. Romanii au suferit la fel de mult, sub comunism, precum au suferit si maghiarii. Insa zvonurile ca una dintre etnii traieste mai bine decat cealalalta a dus la realitatile zilelor noastre.
„Pentru a circula, zvonurile nu au nevoie de adevar. Logica lor nu este cea a ratiunii. In lipsa adevarului sau necorespunzand pe de-a-ntregul realitatii, este suficient ca informatia sa se transmita fara incetare din om in om pentru ca zvonul sa-si depene firul dupa o logica proprie, raspandindu-se ca o epidemie.”[2]
Iar daca adaugam acestor date si un nou jucator, mass-media, constatam ca zvonurile au capatat demult valoarea unei stiri. Rolul presei a fost, inca de la inceputuri, de a informa. Se credea ca aceasta informare se face obiectiv, fara interese politice sau economice. Insa in momentul in care s-a realizat puterea presei (doar nu degeaba este numita a patra putere in stat), lucrurile au capatat alte valente. „In timpul unei tentative de lovitura de stat, primele obiective care trebuiesc cucerite sunt radioul si televiziunea. In timp ce unui ziar i se poate interzice difuzarea, iar aparitia si distribuirea lui necesita termene relativ lungi, radioul si televiziunea nu pot fi interzise dincolo de frontiere, sunt extrem de greu de bruiat iar difuzarea se face imediat.”[3]
Nu de putine ori s-a constat ca mass-media, sub toate formele sale, a creat evenimente. Un exemplu clar: razboiul din Golf. In septembrie 1990, ziarul francez Libération publica un numar special dedicat Razboiului din Golf. Totusi, la acea data, nu exista niciun razboi acolo, acesta incepand „oficial” pe data de 3 ianuarie 1991.[4]
Alt exemplu de manipulare prin mass-media: Paris, 20 dec 1989. Radio Europa Libera telefoneaza cotidianului francez Libération. E dupa-amiaza. Anunta ca „a luat cunostinta de o nota secreta emisa de conducerea Securitatii romane destinata cabinetului „E2”, numele de cod al Elenei Ceausescu”. Aceasta nota face bilantul revoltei de la Timisoara: „4632 mort, 1282 raniti, 13.214 arestari, 7.613 condamnari la moarte.”
In ziua respectiva, Libération hotaraste sa nu publice aceste cifre, neavand posibilitatea unei confirmari valabile. Nici radio Europa Libera nu va face caz de asta. Oficial. A treia zi, aceleasi cifre, care erau de fapt complet false, vor fi difuzate de televiziunea maghiara, de agentia Taniug si apoi de toate mijloacele de comunicare in masa din intreaga lume. Televiziunea Romana, „libera”, va difuza si ea imagini ale „macelului”.
Radio Europa Libera, instalat la Munchen, pretindea ca detine informatiile de la un scriitor exilat la Berlin, William Totock, care le-ar fi primit de la un scriitor din Timisoara… „de al carui nume nu-si amintea”, relateaza Gilles Schiller intr-un articol care reface traseul „zvonului cifrat:, in ziarul Libération din 4 aprilie 1990. Televiziunea ungara isi aminteste ca ar fi fost informata printr-un „telefon de un refugiat roman de origine maghiara, din Budapesta, care afirmase ca detine cifrele de la medicul sf al spitalului din Timisoara”, iar agentia iugoslava Taniug afirma ca detine informati „de la un membru al Comitetului de Salvare Nationala din Timisoara.” (aparut pe 22-23 dec, neexistand in 20 dec.) Toate cele trei instante mediatice repetau cifre absolut identice, desi le-ar fi detinut din surse diferite.[5]
Ajungand la o problema actuala care, desi nu tine de aria istoriei, tine de cea a mentalitatilor, vom dezbate putin implicarea mass-mediei in zvonurile privind raspandirea gripei porcine si numarul oamenilor decedati in urma contactarii acestui virus.
Stirea unui nou virus apare in martie 2009, cand se inregistreaza cazuri de „gripa noua” in California si Texas. De aici si pana la pandemie „n-a fost decat distanta de un zvon”. Televiziunile vuiau de stiri din ora in ora privind victimele noii gripe, ziarele ocupau pagini intregi dedicate statisticilor, declaratiilor oficiale si unui singur indemn: PROTEJATI-VA!
Isteria mondiala a inceput in momentul in care cercetatori ai asociatiilor si organizatiilor medicale mondiale, de renume, aveau indemnuri diferite. Pe de-o parte, exemplu OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii): indeamnarea populatiei in primul rand spre protejare (achizitionarea de masti medicale, utilizarea cat mai des si in cantitati cat mai mari a produselor de igiena personala, vitaminizarea organismului prin alimente naturale, ce nu folosesc conservanti etc.) si apoi spre vaccinare. Pe de alta parte, alti cercetatori acreditati contrazic afirmatiile celor de mai sus aducand ca argument reactiile adverse provocate de vaccinuri, mortalitatea cauzata de acestea si nu in ultimul rand beneficiile economice aduse de masurile de protejare personala firmelor producatoare.[6]
Aceste certuri academice, mediatizate, nu au facut decat sa creeze zvonuri privind diferite teorii ale conspiratiei. Unele spun ca virusul a fost creat in laborator si scapat de sub control, altele ca a fost raspandit special, fiind un atac biologic asupra SUA.[7] Si unele zvonuri aduc in scena chiar si o teorie a conspiratiei conform careia virusul a fost eliberat special pentru a mai subtia numarul populatiei mondiale.[8]
Subiectul poate fi dezbatut la nesfarsit. Cert este un singur lucru. Ca la baza oricarui zvon va sta intrebarea: Cine are de castigat de pe urma acestui eveniment? Nimeni nu va detine raspunsul corect la aceasta intrebare, dar supozitii vor fi multiple.
Zvonul se propaga si ia amploare cu cat este mai dezbatut, mai analizat si mai… crezut. << In fond, zvonurile sunt creatii colective si au functii si disfunctii sociale. „Ceea ce creeaza zvonul nu este sursa, ci grupul.”>>[9]
[1] Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare sociologica, editura Universitatii Bucuresti, 1992, p.43
[2] J-N Kapferer, Zvonurile, editura Humanitas, Bucuresti, 1993, p.19
[3] „Minciuni Mass-media” sub redactia lui Gerard de Selys, editura Scripta, Bucuresti, 1992, p. 36
[4] Ibidem, p. 40
[5] Ibidem, p. 52
[6] ZECE MINCIUNI referitoare la GRIPA PORCINA promovate in MASS-MEDIA in http://saccsiv.wordpress.com/2009/09/21/zece-minciuni-referitoare-la-gripa-porcina-promovate-in-mass-media/; Gabriel Tudor, Istoria secreta a gripei porcine, in Revista Magazin din 12 noiembrie 2009, http://www.revistamagazin.ro/content/view/7413/20/
[7] Gripa porcină, un virus „bioterorist“? In cotidianul Gandul din 29 APRILIE 2009 http://www.gandul.info/stiinta-si-tehnologia/gripa-porcina-un-virus-bioterorist-4252007
[8] Melania Papadache, Marea conspiratie a gripei, in Dosare secrete, Formula AS, Anul 2009, Numarul 870, http://www.formula-as.ro/2009/870/dosare-secrete-80/marea-conspiratie-a-gripei-11163-print; Gripa Porcina – Cea Mai Mare Crimă Din Istoria Umanităţii pe http://dr-cipry.blogspot.com/2009/11/gripa-porcina-cea-mai-mare-crima-din.html
[9] J-N Kapferer, Zvonurile, editura Humanitas, Bucuresti, 1993, p. 38
Tags: 1722, daniel defoe, europa libera, liberation, razboiul din Golf, zvon
Aprilie 7th, 2010 at 11:29 pm
I really like when people are expressing their opinion and thought. So I like the way you are writing
Aprilie 8th, 2010 at 9:03 am
hello superb little blog ya have there
I use the exact web theme on my website yet somehow for whatever nutty reasons it seems to reload easier on your blog although yours carries way more multimedia. Are you implementing any kind of plug ins or widgets which speed it up? If you could have the widgets so that I might use them on my own blog so twilight eclipse users could watch twilight new moon online trailers and films swifter I’d be grateful – kudos ahead of time 
Aprilie 19th, 2010 at 7:41 am
I’m looking forward to getting more information about this topic, don’t worry about negative opinions.
Mai 15th, 2010 at 2:09 pm
nu regret ca am dat de situl asta…
Mai 17th, 2010 at 4:40 am
si se mai mira lumea
Iulie 7th, 2010 at 8:46 am
Your blog keeps getting better and better! Your older articles are not as good as newer ones you have a lot more creativity and originality now. Keep it up!
And according to this article, I totally agree with your opinion, but only this time!