Ada Tudor
Just feelin' the beat…
Comentarii recente
Pe unde am colindat (1)
Ati auzit vreodata de Trianonul de la Floresti? Nu, nu este vreo greseala bazata pe necunoastere, ca nu ma refer la Trianonul de la Versailles (desi si acela este foarte interesant si poate va voi povesti intr-o zi de aventurile mele de acolo).
Floresti, Prahova, este ceva mai mult decat un popas in drum spre munte. Un loc renumit pentru fabrica de anvelope, achizitionata pe la inceputul anilor ‘90 de niste francezi. Sau poate renumit pentru Institutul de Pneumologie.
Dar aici se mai pot descoperi si ruinele unui palat ce ascunde multa suferinta si, mai ales, multa nepasare din partea autoritatilor (lucruri atat de necunoscute in zilele noastre, nu-i asa?)
In 1907, Grigore Cantacuzino, politician influent si bogat al vremii, fost prim-ministru, incepea construirea unui palat care trebuia sa fie copia Trianonului de la Versailles. Tendinta spre rafinament si viata fastuoasa ii adusese printului Cantacuzino porecla de Nabab, politicianul fiind in acelasi timp invidiat si admirat de catre contemporani. Si pentru ca unui nabab nu ii sta bine daca nu este si galant, Grigore Cantacuzino a hotarat sa construiasca un palat asemanator celui din Versailles, pe care sa-l daruiasca fiicei sale Alice Cantacuzino, careia poporenii din Floresti i-au spus simplu: Domnita. Si-a propus ca, in noua sa resedinta, sa poata locui, in fiecare zi, in alta camera – de aici si vastitatea constructiei, si sa aiba toate anexele necesare unui trai pe masura pretentiilor vremii – sali de bal, saloane pentru oaspeti, la care a adaugat terenuri de golf si de echitatie, piscina, un turn de observatie, fantani arteziene asemanatoare, de asemenea, celor de la Versailles, si, firesc, pavilioanele pentru personalul de intretinere si toate celelalte servicii. Constructia, realizata in stilul “Mavros”, a durat aproape doua decenii si a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epoca, inclusiv betonul armat, sina de cale ferata, sau granitul – pe care-l folosea Anghel Saligni la podul de la Cernavoda.
Printesa a plecat din palat cand au venit rusii. Domnita era o femeie apriga si frumoasa, care umbla toata ziua calare. Veneau la palat fel si fel de boieri de la Bucuresti si faceau petreceri cu lumini multe si cu muzica.
Finalizat in 1914, palatul a reprezentat o minune autohtona pentru acele timpuri. In palat, 365 de camere isi asteptau cuminti randul la locuit, intr-una din cele 365 de zile ale anului. Saloane de dans fastuoase, terenuri de golf si de echitatie, precum si o pis cina imbogateau zestrea palatului. Domeniul Cantacuzinilor de la Floresti cuprindea aproape 200 de hectare si se intindea pana la Cap Rosu, un catun ase zat aproape de dealurile care urca spre Campina.
Fastuos si rafinat, palatul Nababului si-a inceput existenta cu o mare provocare: Primul Razboi Mondial. Palatul a fost pradat de nemti, zic unii, altii afirma ca datorita acestora a fost oprit jaful. Celebrul general von Paulus a fost cucerit de frumusetea si rafinamentul construc tiei pe care a considerat-o o copie perfecta a palatului de la Versailles. Daca datele din timpul Primului Razboi Mondial sunt confuze, cele din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial sunt categorice: la sfarsitul razboiului, Armata Rosie a devastat fara mila palatul.
Dupa plecarea rusilor, a urmat cel de-al doilea jaf pus in practica de populatia din zona. Localnicii au furat tot ce s-a putut fura. Caramizile din pereti, fierul din constructie, piatra scumpa, aco perisul, ferestrele, usile, covoarele si mobila. Distrugerile si furtul au fost o stare de spirit a acelor ani, iar autoritatile slabe si poli tizate nu au reactionat. Dimpotriva, au contribuit la jaf si distrugere. Guvernul Petru Groza a cazat, se spune, in palat o mare satra de tigani. Dincolo de adevar si fabulatie un lucru este sigur: la sfarsitul deceniului cinci din secolul trecut, palatul s-a transformat intr-o imensa latrina. In anii care au urmat, s-a luat hotararea ca aici sa functioneze sediul CAP-ului din comuna. Infrigurati si cu cizmele pline de noroi, tractoristii care veneau din camp intrau in saloanele de dans sa bea un ceai cald si sa injure fostii boieri.
In 1960, dupa ce fusese sediu de CAP si cazarma militara, palatul a fost trecut sub obladuirea autoritatilor locale. Era inceputul unui nou dezastru. Au urmat aproape 30 de ani de nepasare si dispret total, din cauza faptului ca din 1965 o inspiratie nefericita a autoritatilor a dus la construirea in parcul palatului a unui spital TBC. Spitalul s-a transformat de-a lungul anilor intr-o sperietoare pentru turisti si chiar pentru localnici. Unele surse medicale afirma ca bacilul TBC este in prezent infiltrat in tencuiala zidurilor si ca pamantul din parc ar trebui decopertat si inlocuit pentru a fi inlaturat temutul bacil. In 1982, planurile lui Ceausescu de refacere a palatului s-au naruit tot din cauza Spitalului TBC.
La distrugerea palatului au contribuit si desele filmari efectuate in incinta lui pentru realizarea unor productii cinema tografice grandioase, in perioada ante decembrista. Filmarile facute sub obladuirea regizorului Sergiu Nicolaescu au contribuit la de gradarea palatului. Dupa 1990, ignoranta si dispretul comunistilor au fost inlocuite cu ipocrizia si dispretul primarilor tranzitiei.
Dar acestea nu sunt motive sa nu vizitati ruinele palatului. Un pic dificil de gasit, tinand cont ca nu exista vreun indicator spre locul cu pricina, sugerez sa va luati dupa marele turn, vizibil chiar din soseaua principala.
So… happy exploring to you all!
Tags: 1907, cantacuzino, CAP, floresti, institutul de pneumologie, palat, prahova, trianon